Zbor spre Beijing / Flying to Beijing


articol scris de Simina Cernat

Cu o lovitură de tavanul avionului a început călătoria. Probabil zâmbetul până la urechi mă făcea mai înaltă. De ce să nu zâmbim când totul a decurs lin și frumos? Nici măcar o ridicare din sprâncene din cauza extra- kilogramelor…bagajelor.  Cu un sandwich, mult Soare și prea mult aer condiționat pentru micuțul avion, am ajuns rapid înKiev.

Aglomerație, haos, oameni care nu stiu să te ghideze. Într-un final am ajuns la un nou check in pentru zborul spreBeijing. Escala în Kiev de 3 ore este chiar plăcută. Mă izbește asemănarea ucrainienilor cu românii, mă fascinează împletiturile ucrainiencelor, farmecul și forța pe care o emană. Îmi vine în minte că Rusia a este atât de mare și puternică datorită femeilor, care au oarecum origini comune cu femeile din Ucraina.

Avionul a avut întârziere 2 ore, timp în care am observat chinezii din sala de așteptare, încercând să îmi dau seama cu ce mă voi confrunta în următoarea lună. Ambasada Chinei nu îmi făcuse o impresie prea bună după cele 4 vizite făcute în strada Beijing până să obținem vizele. Curiozitatea mea creștea în fiecare minut, îmi imaginam China, atribuiam povești fiecărui om din jur, încercam să le descifrez discuțiile.

Între timp aceștia au facut o coadă de pomină așteptând boardingul. Încep să cred că le place să stea la coadă. Europenii cu cărti despre China în mână s-au amestecat în mulțime, la sfârșitul cozii. Tot în Beijing ajungi și dacă intri ultimul în avion.

[…]

E întuneric, scriu pe bâjbâite pe o pungă din buzunarul scaunului, mai arunc un ochi la ecranul din față din când în când. Încerc posturile de muzică și opresc la o bucată de opera. E interesantă opera în limba rusă. Amestecată cu imaginile care mi se perinda in fata ochilor, e ca un scenariu de film franțuzesc. Se termină spațiul de scris, avionul ajunge la destinație, e un moment de liniște unanimă.

[English Version]

The travel begun with the sensation that we are so tall….but it was only the plane that it was small. We had big smiles because we have gone through the security check and the people there didn’t say anything about our extra-luggage(we have 70 kg together).

With a sandwich, a lot of Sun and too much conditioned air for that small plane, we arrived in Kiev. Such a crowded and chaotic airport…no official could guide us at the next check in. After some time we found an waiting room full with Ukrainian people that seemed a lot like Romanian people, except for the language. We were worried that the plane had left without us, because we didn’t find anywhere an announce about the boarding for Beijing.

Trying to find someone that could give us some information, we found another waiting room. Chineese people were everywhere, getting ready to queue. I’m starting to think that they love to queue. They have waited for an hour to get in the plane. We and the other european people waited. The plane was leaving at the same hour even if we were the last ones who entered.

The services were good. We could listen to music or watch films, have a drink or eat. The food was in small quantities, but quite good. It was a pleasant flight.

[…]It is dark in here and i’m writing on a paper bag that is here for flying sickness. But it’s the only paper i could get. Stelian is sleeping with his feet in the middle of the corridor. I am listening to opera music that looks strange with the images in front of me. It’s so quiet in the plane… The silence before the sunrise, when all the passengers are watching without saying aything…maybe taking pictures with the nostalgy that they can’t catch that moment as it really looks like. They will remain only with that lost memory and a bad picture.

… between night and day…hello from Beijing.

Ce brand de rucsac foto folosesti?

View Results

Loading ... Loading ...


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *