Pinggu District


articol scris de Simina Cernat

După o zi de pauză în incinta Leo Hostel-ului, unde am descoperit cât de mică e lumea, după ce ne-am întâlnit cu israelienii pe care îi văzusem în aeroportul din Kiev, ne-am hotărât să facem o plimbare în jurul Beijingului. Am căutat și găsit pe net câteva informații despre Gorge Forest. Ne-am echipat și am pornit la drum.

Conform notițelor trebuia să  luăm autobuzul 918 din Dongzhimen Station până la Pinggu Turn, apoi mini-bus până la Gorge Forest. Am ajuns la stația de autobuz după puțină învârteală (niciodată nu ieșim în direcția bună de la metrou). Înghesuială, două-trei glume și cu 15 yuani de persoană am pornit spre Pinggu (tare îmi place cum sună), cu aerul conditionat bătându-ne în creștet.

Și busul merge și merge….și trece de toate turnurile (Pinggu Turn nu înseamna un turn de prin Beijing? Uhhh… noi așa am crezut  ). Trece și de aeroport, iese  din oraș … și încă mai merge. Vedem un indicator mare Pinggu 44 km. Ne uităm unul la celalalt și  începem să râdem de situația în care ne aflăm. Deja e 4 jumate iar la 6 închide Gorge Forest. Cum poți închide o pădure??!?!

Două ore de moțăială cu părul în vântul aerului condiționat. Încercând să îi explicăm domniței cu biletele unde vrem să ajungem, intervine o tânără care înțelege mai bine “inglish” și ne trezim propulsați într-o stație. Oamenii întorc privirile după noi. Aparent suntem singurii străini din jur. E 6 și un sfert și la 7 și 10 e ultimul autobuz înapoi spre Beijing. După o masă bună, bună, la Mister Lee, am pornit în explorare.

Oamenii erau incredibil de calmi și zâmbitori. În ceea ce credem noi că e centrul Pinggu-lui este un parc întins, cu copaci roz, de plastic….da….de plastic, cu beculețe  . Peste tot locuitorii își intind pe jos o paturică cu marfă (nimicuri chinezești), câțiva se uită la știri pe un ecran mare din mijlocul parcului, niște tineri ascultă Michael Jackson și fac scheme cu rolele. Unul se lovește spectaculos de pământ, încercând să ne impresioneze.

Copii cu role și biciclete împânzesc locul, râd și ne salută bucuroși…..începem să descoperim și partea liniștită a vieții urbane din China. Deși are un nume parodic și doar 360.978 locuitori (aproximativ), Pinggu e mai impresionant decât Beijingul, cu “ctitoriile patriei” cu tot. Dar, din păcate seara suntem nevoiți să auzim din nou difuzorul din capătul străzii din Beijing, care  zice răgusit “hello, welcome to Beijing”. Obositor a fost drumul înapoi în marele oraș…

Ieșind din nou de la metrou în direcția greșită, am descoperit o stradă imensă deschisă doar pietonilor. Pare a fi centrul. Comic…abia după o săptămână de stat în Beijing îl descoperim. Și e la o stradă distanță de noi. E o stradă mare foarte aglomerată, dar mai frumoasă ca restul orașului. Un copil de vreo 4 ani ne urează bun-venit (nu zic cum  ). Trecătorul stropit de urina copilului nu pare a fi deranjat. Doar scuipă alături. Poluarea și ceata fac din nou aerul irespirabil. Dar mulțimea crește în jurul magazinelor din centru.

Când ziua se termină cu o turtă dulce, mai există speranțe și pentru acest oras. O bătrânică ne face din mână la un colțișor de stradă. Singura care zâmbește necondiționat trecătorilor din acest cartier. Somn bun.

Ce brand de rucsac foto folosesti?

View Results

Loading ... Loading ...

 


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *