Marele Zid Chinezesc


articol scris de Simina Cernat

Când eram mică aveam un calendar cu poze din China, cu pagode și cu  Marele Zid Chinezesc. L-am ținut câtțva ani pe perete, probabil pentru că era frumos și nu mai cumpărasem altul mai actual. În fiecare dimineață când mâncam, mă uitam la Marele Zid Chinezesc și mă minunam de măreția lui. Îmi imaginam oamenii construindu-l, îl parcurgeam cu mintea  așteptam momentul în care o să îl descopăr.

A venit momentul. Am luat un tren spre Badaling, dimineața la 8 (cam pe ultima sută de metri) -6 yuani de persoană- și am ajuns îndrumați de o mare de chinezi spre casa de bilete (45 yuani intrarea). Se vedea de jos o parte a zidului. Erau niște culori mici care acopereau toată suprafața vizitabilă și se miscau încet, în același ritm. Erau vizitatorii Marelui Zid.

Ne-am echipat cu apă la extra-preț, multă voință, și ne-am aruncat în mulțime. O gălăgie infernală urmată de multe umbrele colorate care treceau periculos pe lângă ochii noștri, oameni care se opreau în drum să se pozeze  cu două degete ridicate. Un grup de copii mă roagă sa fac poze cu ei…cu fiecare în parte.Îmi mulțumesc în cor și pleacă hilizindu-se. După alți 5 metri…alt grup. De bătrâni. Or fi crezut că sunt vreo vedetă când au văzut atâția oameni pozându-se cu mine și s-au pozat și ei, preventiv.Probabil când o să existe Facebook în China, o să apar în cel putin 100 de poze.

Mulțimea înainta foarte greu. Uneori trebuia să așteptăm să traversăm câte un turn mai înalt. Toți începeau să se împingă, să vorbească tare lângă urechile noastre. Se așezau pe scări în mijlocul drumului, încercau să ne pozeze fără să ne dăm seama.

După câteva ore de o astfel de atmosferă, vizitatorii s-au rarefiat. Înaintarea era mai grea pe acea parte. Zone unde trebuia să te sprijini de margine, foarte alunecoase, trepte pentru care trebuia să ridici genunchii până la piept, pante abrupte, dar…liniște. În sfârșit se putea admira Zidul, se putea fotografia. E nevoie de liniște pentru a-i simti splendoarea…

Din cauza faptului că am parcurs o bucată măricică din Zid, ne-am îndepărtat de gară. A trebuit să ne întoarcem cu un autobuz care pleca regulat și pentru care era aproape un km de coadă. Buluceală și o cină formată din rață picantă în sos de nuci dulci cu încă ceva, de la care ni s-a facut rău.

[…]

Vești bune: am primit vizele pentru India. Ne-a rugat fata de la ghișeu să le verificăm. “Multiple visa”, din august până în februarie. (Noi aplicaserăm  pentru o lună, cu o singură intrare). Meritam aceasta greseală a ambasadei, după 10 zile de supraviețuire în Beijing. Într-o ultimă plimbare am aflat că strada din centru se închide la ora 11. E prima dată când văd în Beijing o stradă goală.

Tren spre Huangshan – 20 de ore.

Ce brand de rucsac foto folosesti?

View Results

Loading ... Loading ...

 


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *