Rasarit pe acoperis


articol scris de Simina Cernat

Parcă totul a încremenit într-un moment în care nimeni nu deranjează miracolul unui nou început de ziuă, de viață, de tot ceea ce contează. Ochii mijiti de somn s-au deschis brusc la adierea vântului amestecat cu Soare. Parcă aud un oftat dinspre munți, obosiți sub lumina purpurie atinsă de ape.

Vântul se învârte în jurul meu și râde. Încep să fac cercuri în sensul acelor de ceasornic. Ceasul nu poate merge altfel. Trebuie deci să respectăm regulile timpului. Deschid larg palmele pentru a simți zâmbetul vântului. Mă oprește o viziune. Un nor stă deasupra unui munte și revarsă o lumină edenică peste pajistile care îl acoperă. Restul norilor își continuă liniștiți mersul, schimbările de formă, drumul. Dar acela parca a înțepenit. A înghitit vârful de munte și devine din ce în ce mai auriu.

Cântatul unui cocoș mă trezește din reverie. Mi se taie respirația…tot lanțul muntos din fața mea a intrat în ceață. Din spate izbucnește o lumină orbitoare. Parcă un Soare uriaș va arde tot în jur și lumea va căpăta o nouă față în urma acestei Apocalipse.

Am ajuns oare la originea Soarelui? Se ridică încet, lungind până la irealitate umbrele caselor aproape părăsite, case care se văd mici și sfioase de pe acoperișul de unde privesc spectacolul. Printre buruieni se fugăresc două pisicuțe de pe o clădire pe alta. Una dintre ele se oprește o clipă, se uită la lumina care crește și își continuă joaca indiferentă. Pare a ignora senzația de nou început.

Ca o explozie a apărut și Soarele. Mic, aproape nesemnificativ în comparație cu lumina pe care o împrăștie în jur. O secundă după, satul s-a trezit la viață. Sunete de motorete și voci risipite în umbrele mistice ale munților blocate în apa râului.

[…]

Seara, când iar se așterne liniștea peste sat, când bărcile de bambus spre care ne îndruma voci stridente (“bamboo-Yangshuo, bamboo-Yangdi”) acostează la mal…locul parcă devine ce a fost odată. Câțiva pescari fac show-uri de pescuit pentru fotografi. Afișează fețele de oameni legați de natură, fac domol unele mișcări care dau bine în poze, din care cu câțiva ani în urmă trăiau, și apoi te trag de mânecă….money, 20 yuani.

Dar munților nu le pasă. Și râul își continuă mișcarea neîntreruptă de turiști, de drumul pe care îl ia economia țării, de nimicurile care se vând la extra-preț la marginea străzii.

Soarele apune, aruncă o mare de culori, vântul mângâie bambusul, vital locuitorilor. Și o bătrânică spală rufe în râu. Îmi oferă nuci, zâmbindu-mi cald. Se intimidează când vreau să o pozez și ne invită la masă. Din păcate o refuzăm, că trebuie să înapoiem bicicletele de unde le-am închiriat.

Soarele a fost înghițit. Se pregătește pentru spectacolul de dimineață. Un strigăt de pasare uitată și o lună chinuită. Mâine va fi o nouă zi

[poze pe www.photodesign.ro ]

Ce brand de rucsac foto folosesti?

View Results

Loading ... Loading ...


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *