De vorba cu Amitabh Bhattacharya


articol scris de Simina Cernat

Oamenii trebuie să aibă și ceva din lumina lunii în ei, să aibă liniște. Poți întrevedea lumina plecând de la un pix.

Am făcut deci, schimb de pixuri. Ca de la profesor la student…sau ca de la om la om. Diferențele de naționalitate, de vârstă, de culoare, ne-au adus față în față.  Asemănările și energia din ambele direcții ne-au unit printr-o strângere de mână și un zâmbet sincer.

De după ochelarii cu dioptrii mari, dincolo de privirile călduroase, dl. Amitabh Bhattacharya ne expunea concis, într-o engleză academică, ideile sale despre viață. O lume pașnică mi se revela cu fiecare cuvânt, cu fiecare propoziție. Benaresul căpăta altă formă, începeam să îl privesc din perspectiva acestui indian cult și binevoitor, profesor de jurnalism la Universitatea Hindusă din Benares.

“Când trecutul e omorât pentru prezent, nu mai există viitor. O lume în care oamenii își păstrează trecutul înseamnă o lume bogată. Cele mai vechi clădiri ale occidentalilor nu au mai mult de 700 de ani. Asta pentru că ei mereu distrug trecutul pentru a construi prezentul. Asta îi face un fel de roboți.”

Amitabh Bhattacharya

“Imperialismul” american se extinde văzând cu ochii. În zilele noastre fenomenul amenință și India. Toți vor să îi copieze pe americani. Tinerii indieni visează să studieze în America. Dar până la urmă majoritatea se va întoarce după o experiență de acest fel. Există ceva mai puternic decât ei, ceva care îi cheamă înapoi la tradiții, la stilul indian de viață, la spiritualitate.

Benares…e unul din cele mai vechi orașe din lume. De mii de ani este considerat un oraș sfânt. Și devine din ce în ce mai aglomerat. Pelerini, turiști, sunt mulți care vin special pentru a simți atmosfera unica de aici. Orașul vechi și-a menținunt tradiția, clădirile, locuitorii. Există și aspecte negative. Din cauza creșterii populației, dar neschimbării modului de viață, curățenia e greu de menținut. Trebuie să privești dincolo de aceste aspecte pentru a surprinde farmecul orașului. Oamenii sunt fericiți aici. Se înțeleg între ei, indiferent de religie, sunt mulțumiți cu puținul pe care îl au, zâmbind când cade curentul, împărțind în jurul lor mici bucurii. Probabil de asta vechiul Varanasi încă mai e în picioare, în toată splendoarea și autenticitatea lui.

Profesorul vorbește mult, intră în adâncul lucrurilor și aduce argumente și explicații pentru ce spune. Ideile lui sunt atât de dense, încât mi-e greu să merg doar într-o direcție.

Patrika newspaper, Varanasi – India

Mi se arată o lume în care fiecare se regăsește pe sine, pentru că, în fond, toți căutam aceleași lucruri, indiferent dacă ne rugam la Allah, Shiva sau Dumnezeu. Ideea centrală e aceeași.

S-ar putea oare trăi în armonie cu noi înșine? Ar mai fi șanse pentru oamenii confuzi din marile orașe? Prin ziarul Patrika (înseamnă “hârtie” în limba sanscrită), încearcă să deschidă ochii oamenilor și  să îi țină informați pentru numai 2,5 rupii.

Nu am reușit să surprind nici o fărâmă din toată conversația noastră cu Amitabh Bhattacharya. Pe drumul spre hotel deja vedeam cu alți ochi orașul sfânt, Varanasi. Mă simțeam plină de ideile profesorului, dar incapabilă să le exprim atât de bine cum a facut-o el.

La plecare m-a rugat să îi scriu. Probabil va urma o lungă corespondență și dorința de a reveni în Varanasi, pentru a-l revedea.

Ce brand de rucsac foto folosesti?

View Results

Loading ... Loading ...


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *