De toamna


Nimic nu e ca fosnetul toamnei in munti. Galbenul mortii frunzelor fascineaza prin indiferenta. Si pietrele reci soptesc “a venit toamna”.

Toamna mereu vine pe nepregatite. Stii ca e timpul de toamna, simti aerul rece care iti taie respiratia, dar abia cand vezi un copac solitar care se scutura realizezi ca e toamna. Singurul copac. Adierea racoroara devine vijelie. Frunzele se desprind cu un semn de adio, fara regrete. Asa cum oamenii nu stiu sa faca. Nu credeai ca a fi inconjurat de moarte poate fi asa frumos, nu e asa?

Frunzele isi continua dansul in uimirea ta nostalgica. Ce gratioasa e natura in pragul mortii…

 

Atins de suflarea galbuie,

imbatat cu nectar trecator,

Privesti la natura-amaruie

zambind melancolic, usor.

 

Cand o frunza-si urmeaza cursul

si se-apleaca murind intr-un dans,

Privind, se ridica pulsul,

si moartea-i privita cu haz.

O pasare zboara in vant,

batand din aripi pe loc.

Descoperi timid si razand

Ca viata e doar un joc.

Iluzii se pierd intr-o frunza.

Raman doar munti grandiosi.

Cand griji si sperante anunta

Ca omul e-un cerc vicios.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *